Ce intelegem prin conceptul psihologic de sine pierdut?

Sinele pierdut reprezintă părți din noi la care a trebuit să renunțăm sau să le exacerbăm în copilăria noastră pentru a putea face față realității dificile cu care ne-am confruntat. Aceste părți din noi au fost respinse de îngrijitorii noștri , dar și de noi pentru a putea corespunde cerințelor lor și pentru a putea supraviețui.

Care este legătura dintre proiecții și sinele pierdut?

As putea spune ca legatura este una surprinzătoare la prima vedere, noi respingem părți din oamenii dragi nouă prin cel puțin două modalități. Odată pentru ca activează în noi părți pe care le-am pierdut și de care avem mare nevoie și pe de altă parte ne pun în contact cu părți pe care le avem și nu ne plac, dar de care nu suntem conștienți ca există.

În teoria relațională imago face se diferența între sinele pierdut, sinele negat, sinele ascuns și sinele de prezentare. Cum putem identifica care sunt părțile lipsă ale sinelui nostru?

O modalitate oarecum simplă este sa privim la cei de lângă noi și să observăm ce ne deranjează cel mai tare, ce admirăm cel mai mult la ei și credem ca nouă ne lipsește , în ce anume investim energie pentru ca ne dorim sa fim perceputi astfel, cu ce anume ne rușinăm . Toate acestea sunt părți din noi la care ne este este dificil să avem acces, dar vestea bună este că sunt în noi și avem posibilitatea și speranța că le putem reaccesa.

Este posibil să redobândim părțile sinelui și să ne reîntregim prin efort personal și muncă individuală sau este, mai degrabă, un proces relațional? Având în vedere că ne naștem integri și pierdem aceste părți pentru a supraviețui în relațiile cu îngrijitorii noștri, redobândirea și reîntregirea are sens să fie făcute tot într-un proces relațional, iar pentru ca partenerii noștri sunt oglinzi ale îngrijitorilor din copilărie prin interacțiunea cu ei se recreează frustrarea originală, dar și posibilitatea valoroasă de vindecarea.

Care sunt primele indicii că a început transformarea și cât de important este dialogul imago în acest proces?

La mine primele indicii le-am observat în momentul în care părțile pe care le-am conștientizat și explorat sub forma dialogului Imago au început să devină bucăți din realitate, iar asta a adus o mare satisfacție.

Sunt conștientă ca este o călătorie care are nevoie de timp și disponibilitate continuă de a crește și de a ne vindeca, iar dialogul imago creează contextul ideal de siguranță pentru a ne permite să explorăm orice apare în spațiul dintre noi și… întotdeauna apar situații care ne scot din zona de confort și ne conduc spre creștere, pentru asta este nevoie de relații conștiente.


Sursă: https://www.paginadepsihologie.ro/panel-online-drama-sinelui-pierdut/